top of page

     Într-un ținut îndepărtat, locuiau unul lângă celălalt, despărțiți de un pârâu, doi frați. Se înțelegeau foarte bine, iar viața lor era plăcută și armonioasă. Într-una din zile unul dintre frați s-a supărat foarte mult pe fratele său. Celălalt a fost dezamăgit de atitudinea fratelui său și astfel au devenit dușmani. Din acel moment nu și-au mai vorbit.

 

     Anii treceau iar ura, ranchiuna, resentimentele, durerea și suferința creșteau în sufletele celor doi frați făcându-le viața din ce în ce mai greu de suportat. Într-o dimineață, la poarta unuia dintre frați a bătut un om care căuta de lucru. Fratele căutat a răspuns imdiat, cerându-i meșterului să-i construiască un gard foarte înalt pe malul pârâului pentru a nu mai vedea nimic din casa și viața fratelui său vecin.

 

     După ce au stabilit ultimele detalii, acesta a plecat de acasă cu treburi și a lăsat meșterul să își facă treaba. Când a revenit acasă a fost foarte surprins de ceea ce a găsit. În loc de zidul cerut, a găsit un pod peste pârâu, iar pe fratele său în fața porții, încercat de o bucurie fără margini.

 

     Acesta, fără a mai sta pe gânduri, a izbucnit în plâns și i-a mulțumit fratelui său pentru podul construit și dorința acestuia de a se împăca. Fericiți, cei doi frați s-au îmbrățișat și au început să depene amintiri. Între timp, meșterul și-a strâns trusa de lucru și l-a anunțat pe fratele care îl tocmise că trebuie să plece. Acesta l-a oprit și i-a spus că mai de mult de lucru pentru el. Zâmbind călduros, dar și cu tristețe în glas, meșterul îi răspunse:

 

– Îmi pare rău, dar trebuie să plec neaparat. Mai am încă multe poduri de construit!

 

     Acesta este darul psihoterapiei!

Darul psihoterapiei

     Într-o zi, un om bogat i-a dăruit unui om sărac un coș plin de gunoi pentru a râde de el. Omul sărac zâmbi și pleca, ținând în mână coșul primit. Ajuns acasă, a început să curețe coșul, să-l spele și să-l lustruiască. După ce coșul a fost curățat și strălucea de cât fusese de lustruit, omul nostru omul coșul cu cele mai frumoase și parfumate flori din grădina sa cea frumos îngrijită. Apoi s-a întors la omul bogat și i-a înmânat acestuia coșul minunat aranjat și plin de miresme îmbietoare. Omul, surprins, întrebă:

 

– De ce mi-ai oferit atâta flori frumoase, când eu ți-am dat doar gunoi?

 

     Cel sărac răspunse:

 

– Fiecare dintre noi dăruiește ce are în inimă!

 

     Întotdeauna psihoterapia, prin condiția sa psihoprofilactică și de dezvoltare personală, îi ajută pe oameni să facă diferența dintre un coș plin de gunoi și un coș plin de flori. Atenție! Coșul de gunoi poate fi oferit copilului de lângă tine, partenerului de viață sau pur și simplu celor din jurul tău (prieteni, colegi etc), fără ca tu să fii conștient de acest lucru și chiar având impresia ca tu să oferi cele mai frumoase flori!

 

     Ai grijă de alegerile pe care le faci și pe care le exprimi prin felul tău de a fi cu ceilalți și nu uita: întotdeauna ești stăpânul cuvintelor nerostite și sclavul vorbelor spuse!

Coșul cu flori

     Trăiau odată, pe fundul unei mlaștini, câteva larve care erau nedumerite în legătură cu ce se întâmplă cu suratele lor după ce acestea se urcă la suprafață, deoarece niciuna dintre ele nu mai revenea în locul de unde plecase. Curioase și chiar ușor speriate, ele s-au sfătuit și s-au hotărât ca prima dintre ele, care va pleca, să se întoarcă și să le povestească cum este acolo sus.

 

     Foarte curând una dintre ele a simțit un imbold irezistibil de a pleca și a început să urce ușor pe tulpina unei flori. Ajungând pe petelele florii, ea s-a odihnit puțin, și, încet, încet, a început a se schimba, până s-a transformat într-o superbă libelulă. Și-a luat zborul, dar n-a uitat de promisiune și a încercat fără succes să atragă atenția larvelor rămase în mlaștină. Și-a dat seama într-un târziu că, deși surorile ei, pe care le vedea acolo jos, ar fi putut s-o vadă, niciuna n-ar fi reușit să recunoască în frumoasa libelulă larva care fusese odată.

 

     Încă din prima zi a vieții noastre, fiecare dintre noi trece printr-un proces de transformare. Acest lucru se întâmplă cu siguranță până în ziua în care existența noastreă fizică încetează pe acest pământ. Experiențele de viață și evenimentele din viața noastră își pun amprenta în mod clar asupra felului în care se construiește personalitatea noastră. Avem de-a face cu întâmplări și momente frumoase, care se bucură și ne umplu de fericire. Ne dorim ca aceste momente să rămână veșnic în memoria trupului și sufletului nostru.

 

     Dar avem parte și de întâmplări și momente dificile, dureroase, care ne rănesc și produs multă suferință. Pe acestea le dorim uitate, pierdute, abandonate undeva în adâncurile sufletului și trupului nostru. Această situație din păcate nu este o soluție, și nu doar că nu ajută deloc, dar ne poate face și mai mult rău. Astfel, singura soluție corectă și acceptabilă este conștientizarea și împăcarea cu aceste evenimente și situații, iar acest aspect produce din nou o schimbare majoră în interiorul nostru.

 

     Această schimbare va fi calea noastră către o viață echilibrată și împăcată. Psihoterapia te ajută să conștientizezi și să te împaci cu trecutul tău în așa fel încât prezentul să fie mai limpede, iar viitorul încărcat de speranță. Astfel, vei putea deveni o persoană puternică și plină de viață care știe cum să-și organizeze viața și cum să facă față dificultăților vieții. Psihoterapia înseamnă schimbare, transformare!

Transformarea

bottom of page